Luminis. Moartea unor copaci.
Autor: Valeriu Butulescu


  Când traiau in copaci, oamenii erau la inaltime.
Autor: Valeriu Butulescu


  Natura este deasupra artei. Câta vreme avem paduri, nu voi picta copaci.
Autor: Valeriu Butulescu


  Unele maimute au coborât din copaci sa caute carne. Setea de sânge le-a prefacut in oameni.
Autor: Valeriu Butulescu


  Mai degraba va supravietui crângul, decât padurea cu dreptii ei copaci.
Autor: Valeriu Butulescu


  Sunt barbati care se cred copaci. Fiecare an inseamna alt inel.
Autor: Valeriu Butulescu


  Unii s-au reintors in copaci. Dar cu automobilul.
Autor: Vasile Ghica


  Unii sunt scuturati din arborii genealogici. Altii direct din copaci.
Autor: Vasile Ghica


  Din tandrete, natura ne-a scuturat din copaci.
Autor: Vasile Ghica


  Distrugem cu atâta perseverenta padurile, ca sa fim siguri ca nu ne mai putem intoarce in copaci.
Autor: Vasile Ghica


  Dupa ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta.
Autor: Vasile Ghica


  În paradisul nostru terestru nu mai sunt locuri libere decât in copaci.
Autor: Vasile Ghica


  Ne-am dat jos din copaci pentru ca ne frigeau stelele.
Autor: Vasile Ghica


  Nu ni s-au vindecat inca toate cucuiele de la cazatura din copaci.
Autor: Vasile Ghica


  Am coborât din copaci, când au inceput sa ni se inalte aspiratiile.
Autor: Vasile Ghica


  Tot raul vine de acolo ca oamenii isi inchipuie ca sint imprejurari in care se pot purta cu semenii lor fara iubire. Cu lucrurile te poti purta fara iubire, poti sa tai copaci, sa faci caramizi, sa prelucrezi fierul fara iubire, fata de oameni insa nu se poate, deoarece iubirea reciproca dintre oameni este o lege fundamentala a vietii omenesti. Este adevarat ca omul nu poate sa se constringa sa iubeasca, asa cum se constringe sa munceasca, insa de aici nu urmeaza ca poate sa se poarte cu ceilalti fara iubire, mai ales daca cere ceva de la ei. Daca n-ai iubire fata de oameni, stai linistit, ocupa-te de tine, de lucruri, de ce vrei, numai de oameni nu.
Autor: Lev Tolstoi